Suntem atât de obișnuiți cu faptul că oamenii pot să pășească fără probleme pe suprafața Pământului, încât atunci când se descoperă o nouă planetă, prima întrebare care ne vine în minte este „putem sta pe ea?”

O zi pe Jupiter are 9,5 ore, cea mai scurtă zi dintre toate planetele.

Suprafața planetei Jupiter nu este tare și stâncoasă precum cea a Pământului, astfel că pășitul pe Jupiter este literalmente imposibil deoarece este un gigant de gaze. Ar trebui să te scufunzi zeci de mii de kilometri pentru a ajunge la un nucleu fierbinte.

Dar ce s-ar întâmpla dacă un astronaut care poartă un costum indestructibil ar fi aruncat pe planetă? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să înțelegem mai întâi expresia „suprafața lui Jupiter”.

Planeta Jupiter

Cea mai mare planetă din sistemul nostru solar este fără îndoială Jupiter. Pentru a-ți face o idee despre cât e de mare, imaginează-ți că are un volum atât de mare încât 1300 de Pământuri ar încăpea în ea.

Când oamenii de știință numesc Jupiter un gigant de gaze, nu exagerează deloc întrucât Jupiter este 90% hidrogen și restul de 10% este aproape complet alcătuit din heliu, deși există urme mici de alte gaze în interior.

Sursă imagine

Planeta este acoperită de nori groși de culoarea roșie, galben, maro și alb, nori care fac planeta să arate ca și cum ar avea dungi.

În realitate Jupiter nu are o suprafață, cel puțin nu în același mod în care o are planeta Pământ. Atunci când cineva se referă la suprafața unei planete, avem tendința de a evoca imaginea de piatră solidă, doar că nu este cazul lui Jupiter.

Suprafața lui Jupiter

După cum am zis, Jupiter nu are o suprafață solidă și tare. Presupunând că cineva ar arunca un astronaut către suprafața lui Jupiter, odată ce acesta va atinge 300.000 km dintr-un anumit nivel (vom numi acest nivel „suprafață” deoarece este nivelul în care presiunea gazului este de 1 bar, aproape egală cu presiunea de pe suprafața Pământului) va muri din cauza radiațiilor.

Sursă imagine

Dar, din cauză că are un costum indestructibil, astronautul nostru supraviețuiește căderii. În timp ce viteza lui crește prin straturile superioare ale atmosferei va arde exact ca un meteorit înainte de a lovi suprafața Pământului.

O cădere lungă printre straturile gazoase ale lui Jupiter

După câteva minute de cădere continuă, astronautul va experimenta greutatea completă a rotației lui Jupiter. Jupiter este planeta cu cea mai rapidă rotație din sistemul nostru solar, iar o zi pe Jupiter durează aproximativ 9,5 ore. Acest lucru produce vânturi puternice de 480 km/h.

La 120 de km sub nori, astronautul ajunge la limita explorării umane. Sonda Galileo a ajuns în atmosfera lui Jupiter în 1995 și a durat 58 de minute înainte de a se pierde contactul cu ea. Sonda a fost distrusă din cauza presiunii enorme.

Aici, presiunea este de aproape 100 de ori mai mare decât cea de pe Pământ. Pe lângă asta nu se poate vedea nimic, așa că astronautul va trebui să se bazeze pe alte instrumente pentru a putea explora împrejurimile. Cu 690 de km mai jos, presiunea este de 1150 ori mai mare.

Din cauza presiunii și temperaturii atât de mari, nicio navă nu poate supraviețui aici. Cu toate astea, datorită costumului indestructibil, astronautul nostru reușește să o facă, descoperind cele mai mari mistere ale lui Jupiter.

Din păcate, el nu va putea să împărtășească cu nimeni asta deoarece atmosfera profundă a lui Jupiter absoarbe undele radio, astfel încât nu va mai putea să comunice cu lumea.

La 4.000 km mai jos, temperatura ajunge la 14,400° C, o temperatură suficient de mare la care se topește și tungstenul, metalul cu cel mai înalt punct de topire din Univers. În acest moment, astronautul se află în cădere liberă de 12 ore și nu e nici măcar la jumătatea drumului. 

La 21.000 km în jos se ajunge la cel mai inferior strat al lui Jupiter, iar presiunea de aici este de 2 milioane de ori mai puternică decât la suprafața Pământului.

Condițiile de aici sunt atât de extreme încât se schimbă chimia hidrogenului. Din cauza presiunii foarte mari, moleculele de hidrogen sunt apropiate extrem de mult una de cealaltă. Electronii lor se rup, formând o substanță numită hidrogen metalic. Aici totul este foarte dens, și este imposibil să vezi ceva.

Pe măsură ce asronautul coboră mai jos, forța de flotabilitate cauzată de hidrogenul metalic contracarează forța gravitațională. În cele din urmă forța de flotabilitate îl va trage în sus, în timp ce forța gravitațională îl va trage în jos.

În momentul în care cele două forțe devin egale astronautul practic va pluti undeva la mijloc și nu se va mai putea deplasa deloc.

Prin urmare, este imposibil ca cineva să ajungă pe „suprafața” lui Jupiter.

Cum a studiat NASA Jupiter?

NASA a folosit telescoapele de pe Pământ pentru a studia Jupiter, dar și telescopul spațial Hubble care orbitează Pământul.

Din 1979 până în 2007, opt nave spațiale NASA au studiat atmosfera, inelele și lunile Jupiter și au realizat imagini apropiate ale acesteia.

Cum studiază NASA Jupiter astăzi?

În 2011, nava spațială Juno a fost lansată și a ajuns la Jupiter în 2016. Scopul lui Juno este să ajute oamenii de știință să înțeleagă originea și evoluția lui Jupiter.

Ți-a plăcut articolul? Distribuie-l și prietenilor tăi:

Lasă un comentariu

avatar
  Abonare  
Notifica